Orasul care s-a nascut pentru a fi distrus

Era moderna este una inchinata stiintei, ratiunii si logicii reci a materiei. Omului de astazi, evoluat, adaptat si supravietuitor nu ii mai ajunge Dumnezeu, pentru ca el a inteles legile firii si pe cele ale Universului. A deprins intelepciunea ca drumul lui depinde de deciziile pe care le ia si de directia pe care o alege in mod activ. Si-a dat seama ca a crea, a distruge, a coexista sau a nimici sunt scenarii intru totul inchinate lui. Si atunci a inceput sa experimenteze, caci experimentul este piatra unghiulara pe care se sprijina lumea noastra de astazi. Uneori preturi mari au trebuit platite, fiinte au suferit si medii de viata au fost calamitate, dar toate aceste sacrificii s-au facut pe altarul progresului si de dragul mirajului unei vieti mai bune. Pe acest principiu, a existat, nu de mult, un oras a carui soarta nefericita a fost decisa inca dinaintea construirii sale.

Era o zi placuta de primavara a anului 1955 cand o bomba atomica a spulberat in milioane de fragmente minuscule un oras din Statele Unite ale Americii. Aceasta este povestea Orasului Supravietuirii, o colectie de structuri arhitecturale, cladiri si chiar manechine, realizate in scopul masurarii efectelor unei arme atomice intrebuintata impotriva centrelor urbane. Cu o denumire optimista, foarte efemera, Orasul Supravietuirii a fost predestinat sa devina, intr-o clipa, Orasul Pierzaniei.





In Nevada, temperaturile verii pot deveni de-a dreptul fierbinti, dar in 1955, anumite regiuni din acest desert au atins valori termice comparabile cu cele de pe suprafata Soarelui. Intr-o perioada de numai trei luni de zile, in primavara acelui an, Armata Statelor Unite a declansat 14 explozii nucleare la "Apartamentele Yuca" apartinand Sitului de Testare din Nevada, in cadrul operatiunii cu numele "Ceainicul". Puterea de explozie a bombelor a variat ca valoare intre 1.2 si 43 kilotone. Prin comparatie, bomba lansata la Hiroshima, in Japonia, zece ani mai devreme, a avut o forta de distrugere de 12 kilotone.





Scena pentru Orasul Supravietuirii a fost stabilita cu doi ani inaintea escatologicului experiment, in prima zi a testelor pentru Operatiunea Upshot-Knothole, atunci cand o casa a anilor '50 a fost expusa unei explozii atomice. Exercitiul de "aparare civica" denumit Apple-2, desfasurat pe 5 mai 1955, a prezentat rezultate similare cu testele pe structuri si materiale din 1953, dar la o scara mult mai mare. Armata a pregatit o varietate de locuinte, cladiri si alte structuri la diferite distante de Punctul Zero al impactului dintre bombe si sol, in incercarea de a determina in cel fel puterea suflului atomic ar afecta un peisaj urban.





Echipamente in valoare de un milion de dolari fusesera instalate, o suma colosala la acea vreme. Orasul Supravietuirii le avea pe toate: case, cladiri, cabluri electrice, chiar si oameni... oameni din plastic. Cei responsabili de proiect au umplut locuintele cu manechine. Intr-o nota oarecum sinistra, armata le-a amplasat pe acestea ca si cum s-ar fi aflat in plina executie a unor actiuni; apoi au plantat camere, pentru a inregistra "distractia" ce avea sa urmeze.