10 inventii care ar trebui create

Lumea in care traim se afla intr-o evolutie continua, iar ultimul secol a adus vietii moderne schimbari mai mari decat au facut-o milenii de progres gradual inaintea sa. Avansul tehnologic, medical, stiintific si de orice alta natura se face exploziv, in salturi, iar visele de astazi reprezinta realitatile de maine. Lucrarile de anticipatie si filmele science-fiction au inceput deja sa reprezinte parca un itinerariu in lumea zilelor noastre, trasand de multe ori parcursul real al lucrurilor. Data fiind aceasta situatie, nu este prea hazardat sa speram in concretizarea sugestiilor din prezentarea ce urmeaza.

10. Calatoria interstelara

Calatoriile interstelare reprezinta, de ceva vreme, un concept cu ai carui parametri am fost destul de bine familiarizati prin intermediul lecturilor si al filmelor science-fiction. Termenul sugereaza deplasarea prin galaxie a unui vehicul spatial pe distante uriase, cu viteza luminii. Aceasta forma de transport este mult mai dificila decat calatoria interplanetara mai ales din pricina distantelor mult superioare care trebuie parcurse prin spatiu. Posibilitatea stapanirii unei asemenea tehnologii le-ar permite oamenilor sa atinga alte lumi, noi orizonturi si chiar sa colonizeze spatii indepartate ale galaxiei.

Se poate infaptui acest lucru? Cercetatorii NASA sunt de parere ca da, in masura in care doua importante cuceriri stiintifice vor fi facute: inventarea unei metode de propulsie care sa faca posibila atingerea vitezei maxime posibile in Univers si un nou mijloc de producere a energiei la bordul navei, care sa ofere autonomie infinita acesteia si sa asigure functionarea permanenta a tuturor echipamentelor. Problema resurselor alimentare este mai putin discutata, intrucat nu se ia in calcul, momentan, o astfel de calatorie cu echipaj uman la bord.



9. Terraformarea

Terraformarea, sau “imitarea vietii terestre”, reprezinta procesul ipotetic de modificare deliberata a conditiilor atmosferice, climatice, topografice, ecologice si geologice ale unei planete, spre a o transforma intr-un spatiu locuibil, care sa imite cat mai fidel conditiile necesare vietii de pe Pamant. Aceasta inventie ar fi una cu adevarat necesara daca se va ajunge vreodata la colonizari interstelare.

Poate fi realizata aceasta inventie? In teorie, da; cu ajutorul ecosintezei. Aceasta reprezinta procesul introducerii de specii intr-un anumit spatiu pentru umplerea niselor unui mediu destabilizat, cu scopul de a creste viteza de regenerare ecologica. Transformarea ar incepe prin schimbarea unui spatiu limitat, avand ca tel final modificarea unui intreg corp astral in suprafata utilizabila. Marte este considerata de multi specialisi candidata favorita de aplicare a “terraformarii”. S-au desfasurat multe studii referitoare la posibilitatea incalzirii Planetei Rosii si a transformarii atmosferei sale si se crede ca exista deja capacitatea tehnologica pentru a pune in practica o astfel de initiativa, dar realitatea economica actuala sa interpune vehement. Luate in calcul pentru implementarea unor proiecte asemanatoare mai sunt Luna si Venus.



8. Liftul spatial

Un lift spatial este o structura tehnologica aflata deja in faza de proiect, care ar servi transportarii oricarui tip de materie de pe suprafata unui corp celest direct in spatiu. Metoda este privita ca o alternativa viabila a folosirii rachetelor cosmice. Conceptul vizeaza, in linii mari, posibilitatea de deplasare pe verticala a unei structuri de tip cabina, care s-ar ridica de pe suprafata Pamantului pana pe orbita geostationara, desupra careia s-ar afla fixat un corp de contraforta. Ideea unui lift spatial dateaza din 1895, cand inventia a fost propusa de un anume Konstantin Tsiolkovsky, cel care i-ar fi atribuit si numele de “turnul Tsiolkovsky”. Acest dispozitiv ar facilita construirea in spatiu a diverselor echipamente sau utilaje, lansarea de sateliti si calatoriile pe orbita.

Se poate realiza? Cu siguranta. Abordarea cea mai plauzibila in clipa de fata este folosirea unui cablu sau a unui cordon de compozitie speciala, pe post de pripon sau de canal de circulatie. Acesta s-ar inalta din zona ecuatoriala a Pamantului catre un punct din afara orbitei terestre, unde ar fi conectat la o contragreutate, menita sa tensioneze cablul spre exteriorul planetei. Pe masura ce Pamantul se roteste, inertia de la capatul priponului, prin forta gravitatiei, va mentine cablul intins. Atunci, vehiculele ar putea sa urce pe cablu si sa atinga orbita fara a folosi propulsia unei rachete, ceea ce ar reduce considerabil costurile unei “lansari in spatiu”.



7. Scutul energetic

In fictiune, scuturile de energie reprezinta un soi de ambalaj invizibil de forta, menit sa protejeze un anumit corp impotriva armelor sau a elementelor, respingandu-le sau absorbindu-le impactul. Campul este proiectat pe suprafata sau in spatiul din jurul unui obiect si functioneaza, de obicei, prin absorbirea sau reflectarea energiei unui atac. Expunerea indelungata la astfel de atacuri slabeste campul si, eventual, il distruge, facand zona protejata vulnerabila in fata atacurilor.

Se poate realiza? Este discutabil. Oamenii de stiinta iau in calcul posibilitatea, dar o serie de obstacole trebuie depasite inainte ca aceasta inventie sa intre macar in faza de concept. In principiu, totul se rezuma la proiectarea energiei intr-o forma solida iar, odata realizat acest lucru, nu ar mai ramane decat un pas pana la concetizarea tehnologiei. Totusi, costurile implicate sunt colosale, iar conceptul depaseste abilitatile tehnologice actuale. S-au facut unele eforturi de realizare a unor scuturi protectoare, in cazul navelor cosmice care patrund prin campul magnetic al Pamantului. S-a procedat la crearea unui nor de plasma incarcata pozitiv in jurul navei, care ar stopa particulele incarcate pozitiv ale Soarelui sa atinga structura de otel a navei, dar nu se cunoaste exact stadiul evolutiv al proiectului.



6. Panaceul sau leacul suprem

Panaceul, denumit astfel dupa zeita greaca a vindecarii, Panacea, este un leac ipotetic, menit sa vindece toate afectiunile si sa prelungeasca viata. A fost asociat de alchimisti cu elixirul vietii si cu piatra filosofala. Desi este un concept iluzoriu, stiinta medicala lucreaza deja de ceva vreme la descoperirea unei astfel de retete ideale. Se crede ca ar fi leacul comun pentru cancer, HIV, virusuri, imbatranire, orice afectiune si tulburare.

Se poate produce? Teoretic, da. Timp de milenii, ideea a reprezentat numai un vis indraznet, dar stiinta medicala a zilelor noastre avanseaza posibilitatea ca panaceul sa devina o realitate in viitorul nu foarte indepartat. Progresele pe care medicina le face in genetica si in intelegerea sistemului imunitar acrediteaza tot mai mult aceasta idee cu fiecare nou an. Avand in vedere ritmul accelerat de evolutie a medicinei, daca este fezabil, panaceul va fi cu siguranta descoperit in perioada de fiintare a generatiilor actuale.

5. Campul antigravitational

Campul antigravitational sau antigravitatia reprezinta caracteristica unui obiect sau a unui loc de a exista intr-o stare de independenta completa fata de forta gravitatiei, adica in imponderabilitate. Nu se refera la combaterea fortei gravitationale prin opunerea unei forte de o alta natura, asa cum se intampla, spre exemplu, in cazul balonului cu heliu. Antigravitatia presupune ca resorturile fundamentale ale fortei gravitationale sa fie ori anulate ori inaplicabile locului sau obiectului prin intermediul unei interventii tehnologice. Campul antigravitational este un concept adesea mentionat in science-fiction, in special in contextul propulsarii navelor cosmice. Conceptul a fost introdus pentru prima oara in lucrarea “Primul om din Luna”, a lui H.G. Wells, iar din acel moment a reprezentat unul dintre subiectele favorite ale tehnologiei imaginative. Aplicatiile practice ale antigravitatiei ar insemna atat costuri reduse de transport cat si manipulare gravitationala in spatiu.

Se poate realiza? Pe scurt, raspunsul este nu. Totusi, exista teorii care par sa indice existenta sau macar posibilitatea aparitiei campului antigravitational in realitate. Una dintre cele mai cunoscute dovezi este efectul Biefeld-Brown. Acest efect nu reprezinta, tehnic, antigravitatia, dar ii imita oarecum efectele. Fenomenul a fost descoperit in 1928 de catre profesorul Biefeld impreuna cu colaboratorul sau T.T.Brown. Ei au constatat ca o particula incarcata electric , aflata in mijlocul unui spatiu puternic electrizat, va produce un camp de respingere in jurul sau.



4. Membrele bionice

Bionica este un termen care sugereaza fuziunea metodelor si a conceptelor folosite in biologie si inginerie, doua unghiuri foarte diferite de percepere a lumii si a mediului. In medicina, bionica reprezinta inlocuirea sau sustinerea organelor sau a altor parti din corp cu ajutorul unor versiuni mecanice. Implanturile bionice difera de protezele simple, mimand foarte fidel functionarea unui organ sau chiar perfectionand-o. In tehnologie, bionica sugereaza dezvoltarea unor tehnologii specifice care mimeaza adaptarea biologica la mediu. Experimentele au dus la realizarea unui material ce imita textura si rezistenta pielii de delfin, precum si a unor dispozitive de tip sonar, ce functioneaza pe principiul ecolocatiei liliecilor.

Se poate realiza? Da. Aceasta tehnologie este in plina dezvoltare de cativa ani si inca din stadii incipiente a cunoscut multe aplicatii reale. Exemplele de bionica inginereasca includ aparatele Velcro si reflectoarele “Cat’s eye” (Ochi de pisica), iar cele de bionica medicala numara, intre altele, inimile artificiale si aparatele auditive.



3. Reteaua municipala Wi-Fi la nivel global

Wi-Fi –ul municipal este conceptul de transformare a unui intreg oras intr-o Zona de Acces Wireless, avand ca scop suprem transformarea accesului wireless la Internet intr-un serviciu de nivel global. Acest lucru se realizeaza in mod normal prin furnizarea unei latimi de banda de Internet pe calea undelor ( Wi-Fi ) in portiuni mari ale unei zone municipale, sau chiar in intreaga regiune, cu ajutorul unei retele de emisie de mare acoperire. Aceasta chestiune presupune folosirea a sute de routere pozitionate in spatii publice, indeosebi pe stalpi utilitari.

Putem avea asa ceva? Aceasta tehnologie chiar exista in prezent in unele orase ale lumii. Totusi, nu este intalnita suficient de des incat sa poate fi considerata o retea globala. In general, o firma privata lucreaza in stransa legatura cu autoritatile locale pentru a construi o asemenea retea si a face operationala. Finantarea se face in egala masura de parti. Odata operationala, accesarea serviciului poate fi gratuita, suportata prin publicitate, furnizata printr-o taxa lunara achitata de fiecare utilizator sau prin diferite alte mijloace.



2. Tunelul transatlantic

Un tunel transatlantic este un tunel ipotetic care ar traversa Oceanul Atlantic intre America de Nord si Europa si ar suporta tranzitarea persoanelor sau a marfurilor cu ajutorul unui anumit mijloc de transport, la viteze uriase. Se vehiculeaza ca alegerea cea mai potrivita ar fi trenul magnetic, de tip maglev, si se sugereaza atingerea unor viteze colosale, de pana la 8.000 de kilometri pe ora. Implicatiile presupuse de un asemenea tunel sunt uriase, deoarece el ar comporta utilizarea unor tehnologii extrem de avansate si ar insemna parcurgerea distantei dintre Londa si New York in mai putin de o ora, adica in doar o fractiune din timpul si din costurile necesare in prezent.

Este un proiect realizabil? Planurile pentru un asemenea tunel nu au progresat din faza conceptuala si nimeni nu urmareste in mod activ un asemenea proiect. Principalele bariere care se interpun in calea construirii unui astfel de tunel sunt costurile – aproximativ 12.000 de miliarde de dolari si limitarea cunoasterii actuale a fizicii materialelor. Un tunel transatlantic ar fi de 215 ori mai lung decat cel mai lung tunel din lume si probabil ar costa de 3.000 de ori mai mult.



1. Colonizarea oceanelor

Colonizarea oceanelor reprezinta stabilirea permanenta a oamenilor in oceane. Asemenea concentrari umane ar putea pluti la suprafata apei, ancorate in solul oceanic, ar putea exista intr-o pozitie intermediara in apa, sau chiar pe solul oceanic. Avantajele colonizarii oceanice includ largirea suprafetei locuibile a Terrei si extind accesul la resursele naturale. Multe lectii invatate din colonizarea oceanelor s-ar dovedi, de asemenea, aplicabile colonizarilor spatiale. Oceanul este, cu siguranta, mai usor de colonizat decat spatiul si, de aceea, este primul pe lista, reprezentand o baza solida pentru abordarea celui de-al doilea.

Ne vom aventura intr-o astfel de cucerire? Da, dar trebuie luate in consideratie realitatile economice. Pentru a deveni autonoma, colonia trebuie sa aiba un randament de productie foarte bine raportat la intretinerea vietii in ocean. In timp ce ar salva costurile dobandirii de pamant, construirea unei structuri plutitoare, care sa supravietuiasca in apele oceanului, ar avea propriile costuri. Una dintre cele mai realistice posibilitati in ce priveste autonomia unei platforme oceanice ar fi producerea electricitatii prin tehnologie hidroenergetica.

Cucerirea Planetei Rosii

De mii de ani, de cand au devenit constienti de existenta sa in spatiu, oamenii au fost fascinati de misterele planetei Marte, mistere care, apropiindu-ne de epoca moderna, au convers iminent catre curiozitatea ultima: exista viata pe Planeta Rosie? Desi evidente incontestabile ale faptului ca s-ar fi dezvoltat vreodata viata pe Marte nu au fost inca obtinute, posibilitatea ca cea de-a patra planeta de la Soare sa fi fost totusi candva capabila sa creeze si sa intretina traiul unor organisme, a inceput sa se contureze ca urmare a numeroaselor misiuni de explorare a aridului sol martian.

Agentii din teren

In prezent, pe orbita planetei Marte graviteaza cinci statii de observatie automate, atmosfera Planetei Rosii este intesata de o multime de sateliti si aparate de masurat, iar suprafata martiana este parcursa de doi roboti, care transmit permanent informatii despre planeta, culeg mostre si fac fotografii. In cursa pentru cucerirea Planetei Rosii, NASA si ESA isi disputa acerb suprematia. Insa competitia dintre agentia spatiala americana si cea europeana nu poate decat sa bucure comunitatea stiintifica, deoarece aceasta este bombardata zilnic cu date din ce in ce mai pretioase.

Explorarea la sol a planetei Marte a demarat cu misiunea Mars Rover a NASA, care a trimis pe planeta doi roboti gemeni, laboratoarele mobile (roverele) Spirit si Opportunity, in scopul analizarii compozitiei solului si a diferitelor conditii prezente pe Marte. Spirit a decolat de pe Terra la bordul unei rachete Delta II, pe 10 iunie 2003, si a amartizat in dimineata zilei de 4 ianuarie 2004. Celalalt Rover – Opportunity – a pornit pe 7 iulie 2003 si a ajuns pe Marte la 24 ianuarie 2004. In prezent, Spirit exploreaza Craterul Gusev, unde a semnalat o abundenta de roci si formatiuni de sol care tradeaza eventualitatea existentei apei (cel putin, in trecutul planetei), iar Opportunity se afla in partea cealalta a planetei, in campia Meridiani Planum – loc care, de asemenea, sustine ipoteza ca pe suprafata lui Marte a existat apa.

Un proiect mai recent apartinand NASA, nava Phoenix Lander, parte a proiectului Phoenix Mars Lander a fost lansata cu succes pe 4 august 2007 si a amartizat in ziua de 25 mai 2008. Programul ar fi trebuit sa dureze 90 de zile martiene (aproximativ 92 de zile pamantene), dar robotul a depasit asteptarile functionand timp de cinci luni si reusind sa transmita date pana in ziua de 2 noiembrie 2008. Proiectul a fost declarat oficial incheiat pe 10 noiembrie 2008, intrucat scaderea duratei de expunere la soare si cresterea frecventei furtunilor de praf in locul in care se afla sonda nu-i mai permit acesteia sa-si incarce bateriile solare. Totusi, in perioada de functionare, Phoenix a condus la descoperirea unora dintre cele mai importante date obtinute vreodata despre Marte si despre posibilitatea existentei vietii pe aceasta planeta.



Pe alocuri, la fel ca acasa

Conform celor mai recente masuratori, stratul atmosferic martian are grosimea de 11 kilometri, cu 5 kilometri mai mult decat cel terestru, si este compus din dioxid de carbon (95%), azot (3%), argon (1,6%), oxigen si apa (in proportii nesemnificative). Solul este acoperit, astazi, in mare parte de o panza groasa de praf, de unde si culoarea portocalie a planetei. Marte cunoaste doua anotimpuri - vara, cand temperatura urca pana la maximum 20 de grade Celsius, si iarna, cand coboara sub -20 de grade Celsius. Trecerea de la un anotimp la altul se face brusc si este insotita de vanturi puternice (400 km/h), iar in anotimpul rece, 25% din suprafata planetei este complet inghetata.O zi martiana are 24 de ore si 39 de minute.

Imaginile capturate de pe Marte si oferite publicitatii de catre NASA dezvaluie o planeta cu relief similar celui din deserturile stancoase ale Terrei. Fotografiile, obtinute cu ajutorul lui Opportunity aduc in prim plan imagini foarte asemanatoare cu cele realizate pe Terra in desertul Kalahari, desertul Atacama sau la stancile din Peak District. Aceleasi fotografii indica si prezenta a numeroase canale, identice cu cele formate in urma curgerii indelungate a apei.Aceasta observatie i-a determinat pe cercetatori sa se intrebe daca Marte a fost candva o planeta albastra si care au fost cauzele disparitiei apei in stare lichida. Pentru a intari asemanarile cu planeta noastra, o serie de imagini preluate de sonda spatiala Phoenix a prezentat nori strabatand cerul Planetei Rosii, nori din care aceeasi sonda a surprins cazand fulgi de zapada. In acelasi timp, experimente efectuate asupra solului martian care au furnizat dovada unor interactiuni din trecut intre minerale si apa, indica, fara vreun dubiu, ca ploaia cadea din abundenta pe Marte in urma cu miliarde de ani.

Mai mult de atat, sonda spatiala Phoenix a scos la lumina primele dovezi ale existentei ghetii pe aceasta planeta. Urme ale unui material alb si dur au iesit la iveala intr-una dintre cavitatile lasate de Phoenix in timpul deplasarii sale. Spre surprinderea cercetatorilor NASA, materia alba a disparut in circa 4 zile martiene, ceea ce a dus la concluzia ca apa de pe Marte exista in permafrost, foarte aproape de suprafata planetei. In urma cercetarilor amanuntinte, astronomii NASA au reusit chiar sa identifice prezenta ghetarilor uriasi pe suprafata lui Marte. Initial, s-a constatat prezenta lor la Polul Nord al planetei, unde Mars Reconnaissance Orbiter a localizat calota de gheata cu o grosime de doi kilometri si cu o suprafata de 800 000 de kilometri patrati. Mai recent, o alta serie de ghetari s-a identificat, la o latitudine neasteptat de joasa, acestia fiind mascati de formatiuni muntoase si reprezentand cel mai mare rezervor de apa de pe Marte, cu exceptia gheturilor din regiunile polilor. Un singur astfel de ghetar este mai mare decat orasul Los Angeles. In plus, nava Mars Odyssey a transmis de curand date de pe Marte care dezvaluie amprenta chimica a unui fost ocean, aflat la suprafata planetei. Dovezile vin sub forma unor elemente localizate in si in jurul intinselor campii nordice ale Planetei Rosii, o regiune joasa care pare a reprezentat bazinul unui ocean ce ocupa in trecut o treime din planeta. Descoperirea i-a determinat pe cercetatori sa creada ca timp de unul sau dou miliarde de ani din istoria de 4.5 miliarde a planetei, Marte a fost udata de apele acestui ocean, pentru a carui disparitie nu se gaseste momentan o explicatie.

Citeste pe aceeasi tema: Planeta Marte seamana cu desertul Atacama, Sonda Phoenix confirma: pe Marte exista gheata



Viata pe Marte

A existat viata pe Marte? Primul indiciu care intareste ipoteza ca pe Marte a existat sau inca exista viata a fost furnizat in 1976, cand sondele Viking ajunse acolo au efectuat mai multe operatiuni menite sa stabileasca acest lucru. Mare parte a acestor operatiuni au avut rezultate pozitive, Viking 1 si 2 descoperind o varietate de microorganisme martiene. Mai recent, sonda spatiala Mars Reconnaissance Orbiter a descoperit minerale in rocile de la suprafata planetei Marte, a caror prezenta sugereaza posibilitatea ca planeta sa fi avut in trecut un mediu propice vietii. Acest fapt sugereaza ca apa lichida a ramas pe suprafata Planetei Rosii, unde a jucat un rol important in modelarea relifului local si posibila gazduire a unor forme de viata. Mai mult, in luna martie a anului 2004, cu recidive sistematice pana in prezent, orbiterul Mars Express a raportat o brusca crestere a concentratiei de metan in atmosfera martiana. Sursa acestui gaz instabil putea fi o intensa activitate vulcanica, impactul cu o cometa sau existenta vietii sub forma unor microorganisme numite metanogene (producatoare de metan). Intrucat pe Marte nu mai exista vulcani activi, iar ciocnirea cu o cometa nu ar fi scapat radarelor orbiterului, singura ipoteza plauzibila ramane existenta organismelor metanogene. Deoarece pe Pamant, metanul este mai ales de origine biologica, s-a avansat ideea ca o colonie de bacterii din subteranul planetei ar putea produce noxele, care ies periodic la suprafata in scurte rafale; desi fenomenul si-ar putea gasi explicatia si in existenta unei surse geologice, de tipul unei pungi de gaze, adanc ingropata in sol.

Totusi, pentru ca cercetatorii au considerat descoperirea una de proportii si au catalogat-o drept o dovada destul de plauzibila a vietii martiene, au inceput sa faca studii amanuntite asupra chestiunii. Astfel, bacteriile bizare care prospera in cele mai vitrege conditii de trai de pe Terra, alimenteaza toate teoriile exobiologilor care lucreaza in cadrul programului Phoenix Mars Lander. Bazandu-se pe uluitoarele capacitati de supravietuire ale bacteriilor in medii extrem de ostile, acesti cercetatori sunt convinsi ca descoperirea vietii pe Marte este doar o chestiune de timp. Fie ca traiesc in zone extrem de aride si lipsite de apa, precum desertul Atacama din Chile sau se inmultesc in izvoarele fierbinti din Yellowstone, bacteriile au o capacitate de supravietuire surprinzatoare, chiar si pentru specialistii in microbiologie. Recent, s-au descoperit bacterii care traiesc inclusiv in abisul oceanelor, acolo unde nu este lumina si presiunea este insuportabila pentru majoritatea organismelor vii, cu exceptia acestor bacterii. Prin urmare, cercetatorii vietii extraterestre care sunt implicati in programul Phoenix Mars Lander, studiaza cu atentie solul, clima si atmosfera martiana pentru a gasi conditii similare cu cele din mediile extreme de pe Terra, conditii care, in opinia lor, ar putea gazdui bacterii primitive martiene asemanatoare intrucatva cu cele de pe Pamant. In plus, brecia, o roca sedimentara tare, constituita din bucati colturoase de alte roci sau minerale dure, descoperita pe solul martian si una dintre cele mai vechi depozite de sedimente expuse la suprafata lui Marte, pare sa contina minerale care se formeaza in prezenta apei si care favorizeaza aparitia vietii, un motiv in plus de intarire a suspectarii vietii martiene.

O fotografie realizata de cercetatorii NASA in timpul misunii pe Marte din anul 2004, fotografie data publicitatii recent, a avut darul de a starni controverse si dispute aprige intre oamenii de stiinta. Imaginea, de-a dreptul socanta, arata o formatiune care seamana izbitor cu un trunchi de copac, fapt ce aduce din nou in discutie existenta trecuta sau prezenta a vietii pe Planeta Rosie. In plus, o alta fotografie, tot de factura recenta si realizata cu ajutorul sondei Pheonix a socat comunitatea internationala printr-o confirmare totusi hazardata si speculativa a teoriei vietii de pe Marte. Imaginea prelevata arata in detaliu urma unui picior imprimata pe solul martian. Oficialii NASA s-au abtinut de la orice comentarii pana la noi probe, in schimb, adeptii teoriilor cu privire la viata extraterestra vad in ea o dovada de nezdruncinat a existentei acesteia in Univers.



Putine dovezi palpabile

Nu cu mult timp in urma, Phoenix Mars Lander a reusit sa dizloce si sa aduca la bord o mostra din solul Planetei Rosii, conform declaratiilor unor responsabili NASA. “Acest sol este foarte dens si formeaza o masa compacta, cel putin asa pare vazut de pe Terra cu ajutorul camerelor de ultima generatie, cu care laboratoarele NASA au echipat acest vehicul martian.”, declara William Boynton, cercetator in cazul programului Mars Lander. In urma analizelor probelor de sol culese de catre Phoenix Lander s-a identificat o substanta toxica prezenta in compozitia acestuia, care le-a taiat putin elanul entuziastilor increzatori in teoria vietii pe Planeta Rosie. Substanta chimica identificata, perclorat, este un oxidant uzitat pe scara larga in fabricarea combustibililor solizi folositi pentru rachete. Cercetatorii isi continua investigatiile in laborator pentru a exclude orice posibilitate ca aceasta substanta sa provina de pe Pamant. “Inca nu am finalizat analizele acestor probe de sol, astfel incat, acestea sunt doar rezultatele intermediare”, declara Peter Smith, coordonatorul proiectului. Nu este pentru prima data cand in solul martian se identifica substante care se arata potrivnice dezvoltarii vietii. O compozitie asemanatoare a fost identificata si in anii ‘70, odata cu preluarea unor probe de sol de catre Viking 1 si 2, ceea ce i-a determinat pe multi cercetatori sa creada ca dezvoltarea unor forme de viata in acele conditii era putin probabila. Desi sunt doar partiale, rezultatele nu lasa loc multor sperante dezvoltarii vietii. Insa cercetatorii nu se grabesc sa traga concluzii. In opinia lor, chiar daca viata nu mai exista acum la suprafata, nu inseamna ca ea nu a existat la un moment dat, la suprafata sau poate in adancurile solului, unde exista si urme de apa.



O istorie rosie

Astronomii si geologii au lansat teoria ca in urma cu aproximativ 4 miliarde de ani, Pamantul a fost lovit puternic de un meteorit sau o cometa, iar in urma impactului o bucatica din planeta noastra s-a desprins, formand Luna. In lumina ultimelor cercetari, se pare ca acelasi lucru s-a intamplat si cu planeta Marte. Trei studii amanuntite au revelat faptul ca Marte este planeta cu cea mai mare cicatrice la suprafata, din intreg Sistemul Solar. De forma ovala, are un crater de aproape 10.000 de kilometri in lungime, ceea ce a dus la modificarea a aproximativ jumatate din structura de suprafata a planetei si la formarea unui lung lant de vulcani. Se crede ca in stadiul sau actual, Marte se asemana, din multe puncte de vedere, cu Pamantul in prima perioada a existentei sale. O masa lichida de roca si metale crease un dinamic magnetic capabil sa protejeze suprafata planetei si atmosfera acesteia de puternicele radiatii cosmice. In acele momente, in jur de 20 de asteroizi cu diametrul cuprins intre 200 si 500 de kilometri, au izbit planeta lasand cratere uriase, vizibile si astazi. In comparatie, asteroidul care a dus la disparitia dinozaurilor, se estimeaza ca nu ar fi avut mai mult de 10 kilometri in diametru. Nici in prezent Marte nu este intocmai un tinut al linistii. Oamenii de stiinta de la NASA au declarat ca observatorul spatial care se ocupa cu studiul planetei a transmis primele imagini ce indica producerea unor avalanse in apropierea Polului Nord al acesteia. Imaginile culese prezinta un sir de cel putin patru avalanse, in urma carora s-au format nori imensi de praf, cu inaltimi de pana la 200 de m.

In viitorul apropiat, NASA va lansa cel mai mare si mai performant vehicul care va strabate Planeta Rosie, Mars Research Laboratory (MRL). Acesta va avea marimea unui SUV iar costurile de productie se vor ridica la 1,8 miliarde de dolari. Desi rover-ul va reusi sa transporte de cinci ori mai mult echipament decat cele doua aflate in prezent pe Marte (Spirit si Opportunity), un grup de cercetatori suedezi este de parere ca perfomantele acestuia ar putea fi imbunatatite simtitor. Fredrik Bruhn, CEO al Angstrom Aerospace Corporation, impreuna cu echipa sa, a creat o serie de bile asemanatoare unor mingi de volei foarte rezistente, care vor ajuta masinariile greoaie sa se deplaseze cu mai multa usurinta, sa caute viata sub solul accidentat al planetei, sa fotografieze din orice unghi si sa ia mostre da sol. Spre deosebire de masinile dotate cu roti clasice, aceste sfere nu se vor rasturna, necesita mai putine reparatii ale motoarelor si nu raman blocate in terenul accidentat deoarece isi pot modifica automat presiunea interna pentru a facilita derularea pe suprafetele moi sau pe nisip. Agentia spatiala americana a stabilit noua sa misiune spatiala care consta in monitorizarea si studierea climei de pe Planeta Rosie. In acest scop a fost lansata naveta spatiala fara echipaj uman Maven, care va amartiza in anul 2014.

Satelitul de observatii detinut de naveta Maven este echipat cu opt instrumente stintifice de masura si va survola atmosfera martiana la inaltimi relativ mici pentru a putea recolta mostre din ”aerul” Planetei Rosii. Printre obiectivele sale, Maven va stabili o linie de comunicatii cu Terra prin care vor fi actionati si directionati robotii care vor activa pe Marte in genul lui Europe’s ExoMars rover. Costurile necesare misiunilor Mars Atmosphere si Volatile Evolution (Maven), au fost estimate la circa 458 milioane dolari. “Misiunea Maven va oferi in premiera informatii care vor raspunde intrebarilor de baza legate de evolutia planetei Marte”, este de parere Doug McCuistion, director al tuturor programelor de explorari martiene din cadrul comandamentului NASA din Washington. Maven se va axa pe strangerea datelor referitoare la momentele in care campul magnetic primar al lui Marte a disparut, lasand astfel cale libera de actiune pentru vanturile solare, cele care distrug treptat gazele atmosferice martiene, dizolvandu-le in spatiul cosmic.

Desi cercetatorii se folosesc de toate mijloacele accesibile pentru a descifra misterele Planetei Rosii, unii entuziasti sunt de parere ca dezbaterea lor este, desi nu inutila, cel putin ironica. Acesti indivizi avanseaza teoria pur speculativa ca, in virtutea unui numar mare de asemanarai intre Marte si Terra, precum si a distantei relativ mici dintre cele doua corpuri ceresti, specia umana si-ar putea avea originile pe Marte, punct din care un intreg sir de scenarii hazardate iau nastere. In viziunea lor, omul nu ar face mai mult decat sa incerce sa descifreze necunoscutul pe care il intelegea candva mai bine decat cunoaste astazi adancurile oceanelor propriei planete. Desi comunitatile stiintifice nu sunt intotdeauna refractare la asemenea scenarii si uneori imbratiseaza ele insele astfel de premise, cercetatorii se vor pastra pragmatici si reci si vor avansa neopriti explorarea Planetei Rosii pana cand, poate, vor descoperi dovada de necontestat a existentei vietii in crevasele sale inca neexplorate.